Astăzi este ziua purității, a fericirii și a inocenței, a visătorilor și a celor mai puternice și magnifice ființe (adică a tuturor oamenilor care încă se simt copii, au inima pură și sufletul mereu tânăr).
O vorbă din popor spune că ești copil doar cât timp ești ocrotit de ființele efemere care te-au conceput, biologic vorbind în jurul majoratului s-ar încheia copilăria, dar din punctul meu de verede, legile nescrise ne permit să fim copii până în momentul în care sufletul nostru de mic explorator curios moare(în viziunea mea acest moment coincide cu trecerea în neființă având în vedere că viața e mult prea fascinantă să încetăm să o descoperim la o anumită vârstă).
Pentru a sărbători în mod corect această zi magică, am decis să vă povestesc despre o activitate la care am participat recent și care mi-a dat emoțiile specifice primelor experiențe de neuitat din viața mea.
Am fost invitată la o grădiniță să le explic copiilor despre profesia mea și să le citesc o poveste. Ca de fiecare dată când încerc ceva nou, emoțiile m-au copleșit puțin când am văzut marea de copii curioși cu ochii mari, încântați să se joace cu stetoscopul meu și să mă îmbrățișeze, atrăgându-mă complet pe teritoriul lor.
Când am intrat în mica încăpere am fost complet impresionată de semicercul caracteristic în cadrul căruia ne așezam când ne citea educatoarea o poveste; am pășit timid și sfios (nici la cele mai grele examene din facultate nu am avut emoții atât de puternice) și m-am așezat în centrul lor. Chiar dacă lucrez de ceva timp cu copiii și am mai participat la diverse proiecte în cadrul cărora protagoniștii erau tot îngerașii curioși, a fost puțin diferită această activitate, având în vedere gradul de dezumanizare la care am fost expusă în ultimul timp (restul webinariilor și activităților cu un număr impresionant de participanți au fost online). M-am adaptat destul de repede, înțelegând că tot eu dețin controlul și crezând că pot face față avalanșei de sunete care depășeau decibelii acceptați de urechea umană.
După ce m-au examinat atent, am început să le explic în ce constă meseria mea (și i-am lăsat pe rând să asculte miracolul vieții, sunetul cardiologic care ne încântă urechile și ne dă de cele mai multe ori bătăi de cap când nu îl interpretăm corect, fiind absolut fascinați de magia micului instrument din fața lor), le-am citit o poveste cu tematică medicală (cu vocea tremurândă la început și mii de emoții că accentul meu, intonația și toată lingvistica nu se vor alinia corect, iar cei mici nu vor înțelege povestea) și totodată am descoperit ultimele noutăți în ceea ce privește desenele cu specific medical care îi captivează pe copii (un pediatru este de fapt un magician informat, care folosește desenele, cântecele pentru copii, diversele sunete cât și accesorii, jucării colorate, orice armă din dotare pentru a câștiga încrederea micilor pacienți si a-i face să colaborezs cu noi pentru a elucida misterul bolilor care le răpesc veselia), apoi am învățat și colorat împreună instrumentarul medical care se afla în mica surpriză pregătită atent de doamna educatoare.
Pe lângă energia, puritatea și încărcătura emoționala pe care le-am primit de la îngerii cu ochi mari și curioși, am fost privilegiată să păstrez o amintire de neuitat pe care o împărtășesc astăzi cu voi.
Copilăria este cea mai de preț comoară și adevărata forță interioară care ne face să apreciem și să ne bucurăm de lucrurile mărunte care ne dau putere să mergem mai departe în lumea crudă și neiertătoare a adulților. Păstrați întotdeuna copilul din voi și profitați la maxim de orice experiență care vă redă fiorii și emoțile copilăriei și primelor experiențe de neuitat. Viața e doar un film mut, a cărui singure sunete sunt date de momentele magice de fericire pură.
