Începutul este considerat întotdeauna cel mai greu… de câte ori nu am amânat un anumit lucru doar pentru că ne era frică să îl începem ?
Când am început această călătorie, nu credeam că se va termina vreodată…. Dar având în vedere că tot ce e frumos trece repede, s-au scurs cât ai clipi minunații ani de studenție… 6 ani grei, presărați cu nenumărate emoții împletite cu momente de neuitat.
Reflectând asupra parcursului de până acum, pot spune că fiecare decizie pe care am luat-o în cadrul acestei călătorii a reprezentat “piatra de temelie“ pe care mi-am clădit personalitatea, dar care m-a ajutat să mă dezvolt și pe plan profesional.
Trebuie să recunosc că la început aveam o idee vagă despre ce înseamnă cariera de medic; cred că toți elevii, viitorii mediciniști au cercetat și studiat serialele medicale pentru a descifra tainele medicinei. Acum, în al 12-lea ceas pot să afirm cu mâna pe inimă că am experimentat celebrul citat “VIAȚA BATE FILMUL“ pe propria piele.
Am avut parte de diverse nedreptăți, nenumărate momente de incertitudine, temeri care s-au accentuat sau diminuat de-a lungul timpului, am înțeles ce înseamnă cu adevărat să faci până și imposibilul să înveți pentru un examen, să renunți la orele de somn ca să temini materia, să îți controlezi emoțiile de teamă că poți face anumite afecțiuni (despre care, în mod ironic, înveți pentru acele examene), să te bucuri cu adevărat când vezi că munca ta e apreciată și poți să îi ajuți pe ceilalți cu un sfat de specialitate(TOATE, ABSOLUT TOATE SACRIFICIILE MERITĂ CÂND PRIMEȘTI UN MULȚUMESC, UN ZÂMBET SAU O VORBĂ BUNĂ DE LA UN PACIENT).
Pe lângă zecile de examene, sutele de ore dedicate învățatului a mii de pagini, am încercat să nu fac DOAR O FACULTATE, ci să ies din zona de confort implicându-mă în activități extra facultate(activități de voluntariat, diverse proiecte organizate de asociațiile studențești, unele proiecte organizate de alte facultăți dar și nenumărate congrese); prin acest paragraf, îmi doresc să motivez orice student sau viitor student să se implice în cât mai multe activități care îi vor modela caracterul și îi vor deschide mintea spre noi orizonturi.
S-au scurs deja câteva zile de când am încheiat socotelile cu sesiunea, dar pot să spun că o să îmi lipsească atmosfera tensionată din amfiteatre sau de pe holurile spitalului dinaintea unui examen, amalgamul de emoții pe care l-am experimentat la fiecare examen, dar mai ales momentele petrecute cu colegii… Pot să spun cu mâna pe inimă că am fost o norocoasă și am avut cea mai tare grupă.
Sfârșitul unui nou început este de fapt trecerea la nivelul următor al jocului numit VIAȚĂ; etapă intermediară în drumul meu spre profesia de medic(mai am 2 monștri de doborât- LICENȚA și REZIDENȚIATUL).
