“Timp… încotro mergi…” parcă ieri fredonam celebrele versuri pe holurile liceului, iar azi schimb a 2-a cifră din minunata mea vârstă cu „nota de trecere”.
În timp ce scriu aceste rânduri, rememorez printre firicele de lacrimi cele mai inedite momente ale existenței mele. Un sfert de secol presărat cu prea multe momente care vor rămâne întipărite pe retină pentru încă un sfert de secol cel puțin.
Acum 25 ani, într-un mic orășel de munte își făcea apariția un pui de om…. Vremea de afară prevestea caracterul vulcanic și puternic al personajului în cauză (câțiva fulgi de argint se așterneau pe pământul binecuvântat de magicele sărbători pascale), vreme care se repetă într-o oarecare măsură și la un sfert de secol distanță(alt oraș, dar tot o vreme capricioasă și furtunoasă).
Trecem prin viața asta efemeră ca niște călători fără să ne imaginăm când vom ajunge la destinația finală. De-a lungul acestui drum calambicat, personajele se schimbă treptat, iar cele care rămân până la final au parte de nenumărate metamorfoze…
Odată cu această frumoasă vârstă, se apropie finalul capitolului a cărui protagonistă sunt de 6 ani… ce au însemnat acești ani pentru mine ?… o să mă rezum doar la câteva cuvinte : MATURIZARE, PERSEVERENȚĂ, (MULTĂ) MUNCĂ, ALEGERI, împletite cu momente de prietenie amestecate cu zâmbete cristaline și ajutor reciproc.
De azi începe un nou capitol deoarece am 25 motive să zâmbesc, 25 noi idealuri și 25 amintiri de neuitat… Cifra magică a acestui an va fi 25, așa că sper să fie un an de 25 ori mai bun ca precedentul. De asemenea am 25 motive să îi mulțumesc lui Dumnezeu că am avut parte de o nouă aniversare alături de oameni minunați.
Ființă egoistă și pe alocuri irațională, omul, nu apreciază ce are decât în momentul în care e pe punctul de a-l pierde… în 2019, acum 2 ani, nu am apreciat petrecerea surpriză de ziua mea pe cât ar fi trebuit; în 2020, am avut parte de prima aniversare în pandemie, departe de agitația orașului care mi-a devenit o a 2-a casă, dar aniversarea liniștită a fost presărată cu momente de neuitat în sânul familiei. În 2021 e a 2-a aniversare în pandmie, dar este una total aparte, pentru că va fi ultima petrecută în “tărâmul meu de basm”, în locul care mi-a devenit a 2-a casă și m-a ajutat să devin persoana care sunt astăzi.
Profit de această aniversare, de acest articol pentru a le mulțumi tuturor persoanelor care mi-au călcat “pragul sufletului și al vieții” în toți acești ani, indiferent dacă mi-au rămas sau nu alături la momentul actual, indiferent dacă viața sau o simplă ceartă ne-a despărțit, indiferent dacă la următoarea aniversare vor mai fi aici sau nu.
Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați dat un exemplu, m-ați încurajat, dar mai ales descurajat să îmi urmez visul, m-ați critcat sau aprieciat de-a lungul vieții mele sau sunteți cicatrici adânci sau simple amintiri efemere.
VĂ MULȚUMESC TUTUROR CĂ AȚI CONTRIBUIT LA METAMORFOZA MEA ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL. DATORITĂ VOUĂ SUNT PERSOANA CARE AȘTERNE ACESTE RÂNDURI SIMPLE ÎN ACEST CONTEXT SUBLIM CREEAT TOT CU AJUTORUL VOSTRU- ACEST MIC BLOG.
