6 ani lungi de facultate, 12 sesiuni pline de emoții si examene pe care nu le voi putea uita prea curând și un infinit de noi aventuri care își deschid orizontul începând de acum.
Sunt în stadiul de negare de când am dat licența…. Nu pot să concep că studenția mea s-a terminat… nu pot să cred că am ținut în mână certificatul de absolvire și că mi-am atins unul din obiective- AM DEVENIT OFICIAL MEDIC.
Ieri a avut loc festivitatea de absolvire; un eveniment sublim, plin de pură emoție și lacrimi de fericire. Să vă povestesc pe scurt acest episode magic:
Adăugăm 450 absolvenți îmbrăcați impecabil, îmbrățișați de călduroasa robă sub lumina aridă a reflectoarelor naturale(razele soarelui ne-au însoțit și luminat calea în ciuda faptului că era trecut de ora 19)
Înmulțim cu rude, prieteni, animale de companie( cred că au fost peste 3.000 oameni care mai de care mai emoționați)
Și asezonăm cu 3 ore de emoție pură… 3 ore în care am trecut de la amuzament (reprezentat de fotografiile special alese pentru acest moment de fiecare grupă în parte) la solemnitate(discursurile decanilor, rectorului, șefului de promoție au fost cu adevărat emoționante) și în cele din urmă la râuri de lacrimi(momentul dedicat “creatorilor“ noștri, un cântec de mulțumire pentru cei care ne-au dat viață și totodată șansa să devenim medici)
Rezultatul… poate fi urmărit pe youtube. Dar emoțiile puteau fi simțite la cote maxime doar în “miezul problemei“.
Pentru absolvenți, cele 3 ore au fost reprezentat apogeul bipolarității, am râs, am plâns, am leșinat(sper că doar la figurat) din cauza emoțiilor și ne-am topit la propriu și la figurat. DAR A MERITAT PE DEPLIN. A fost cel mai sublim moment din viața mea.
Nimic nu ar fi fost posibil fără îngerii noștri- PĂRINȚII, care ne-au susținut din toate punctele de vedere, moral, spiritual, financiar. Ei merită toate felicitările pe care le-am primit și le vom primi de acum înainte !
Nu aș fi atins niciodată acest „final fericit” fără familia mea minunată care m-a încurajat în toate momentele și nu m-a lăsat niciodată să renunț; pe lângă părinții mei care au reușit să îmi fie alături fizic în această zi specială, omului căruia îi datorez bunătatea și empatia pe care o voi folosi în această profesie, bunicii mele, vreau să îi mulțumesc în mod special ! De asemenea gândurile și mulțumirile se îndreaptă spre cer…. persoanei care mi-a dat acest vis: bunicul meu. Sper ca de acolo de sus să fii mândru de mine și să devin medicul de care ai fi avut nevoie…
Absolvirea a avut loc, emoțiile au mai trecut, acum să revenim la chestii serioase- EXAMENUL DE REZIDENȚIAT, examenul care ne decide viitorul și ne repartizează către specializarea predestinată.
Mesajul meu pentru cea mai tânără generație de medici: ABSOLVENȚI, DESCHIDEȚI-VĂ ARIPILE ȘI MINTEA, APROFUNDAȚI CUNOȘTINȚE MEDICALE ȘI LUPTAȚI SĂ SCHIMBĂM CEVA, SĂ ADUCEM O RAZĂ DE SPERANȚĂ ÎN NORUL NEGRU NUMIT SUFERINȚĂ! VĂ FELICIT DIN SUFLET, DRAGI COLEGI, CEI MAI TINERI MEDICI LA MOMENTUL ACTUAL !
