De 7 luni am intrat cu bocancii în viața de femeie independentă care nu mai are nevoie de banuți de la mami și tati și care reușește să se întrețină singură, practicând meseria mult visată. Nu este un scenariu de basm, este realitatea pentru care am muncit 6 ani de zile și voi munci până la binemeritata pensie. Trecerea de la banii parinților la banii mei a fost un mic șoc, am învățat să folosesc un cont de economii și să fiu ca un copilaș în ziua de Crăciun în momentul în care văd dobânda lunară în acel cont (sume infime, dar sunt bănuți munciți de mine).
Pentru că viața de adult responsabil vine cu multe responsabilități și îndatoriri, iar eu fiind o persoană activă care își dorește mereu să nu renunțe la micile plăceri ale vieții, am schimbat puțin distracțiile care îmi cresc alarmant nivelul endorfinelor.
Dacă în timpul facultății distracția cotidiană era mersul în club și dansatul până la 5 dimineața(sau până când ne dădeau afară barmanii care doreau totuși să doarmă), acum prefer oricând o conferință în cadrul căreia pe lângă informațiile noi pe care le asimilez, pot crește nivelul endorfinelor și fura energia interlocutorilor mei prin discuții despre job, studenție, greșeli frecvente și sfaturi de calitate.
Am participat săptămâna trecută la o astfel de conferință organizată de o doamnă doctor foarte drăguță de la noul meu loc de muncă (de la 1 iulie am schimat nava mamă cu alt spital și alt stagiu, și anume URGENȚE PEDIATRICE) într-o locație de vis. Conferința a durat 1h și ne-au fost prezentate 2 preparate care se administrează copiilor, apoi ne-am delectat cu bunătățile pregătite de gazdele noastre.
Datorită pandemiei năucitoare, nu am mai participat de foarte mult timp la o conferință fizică și pot spune că am fost puțin anxioasă când am pășit în locația stabilită, dar atmosfera a fost una de vis în cele din urmă. Am apreciat foarte mult naturalețea celor 2 speakeri, faptul că au făcut față oricărei provocări ca niște profesioniști(chiar dacă au întâmpinat mici dificultăți tehnice, au mușamalizat totul discutând despre cazuri concrete, practice, care ne-au acaparat atenția de îndată). Am învățat de-a lungul anilor ca atunci când particip la o conferință, prezentare cu tematică medicală să fiu foarte atentă la numeroase detalii care pot părea banale la prima vedere: la felul în care sunt structurate prezentările, felul în care interlocutorul captează atenția audienței, calitatea informațiilor, dacă îmi satisface materialul prezentat toate întrebările și multe alte lucruri “tehnice”, în încercarea de a mă cizela în acest sens când sunt pusă în poziția de prezentator.
Întotdeauna am încurajat participarea la cât mai multe activități extra în timpul facultății pentru a cunoaște oameni noi, mentalități noi și a “fura” tot ce se poate de la mentorii și idolii noști pentru că doar așa ne vom putea dezvolta cu adevărat.
Având în vedere că eu nu am noroc la examene, dar am un noroc fantastic la oameni, am fost binecuvântată cu un colectiv extraordinar de la care am multe de învățat, care reușește să scurteze substanțial interminabilele ore de lucru și care ne încurajează la orice pas să avem încredere în noi și în cunoștințele dobândite (chiar dacă uneori suntem nesiguri sau mai facem mici greșeli, mereu ne încurajează și ne îndrumă spre calea cea bună).
Vă las mai jos o imagine cât 1000 cuvinte cu o parte din colectiv, oameni frumoși și zâmbitori care alină suferințele îngerașilor de pretutindeni.
