Ultima lună a iernii s-a scurs treptat sub ochii noștri, făcând loc măiestoasei primăveri să preia frâiele iubirii și recunoștinței eterne.Sper că toți ați avut parte de multă iubire în perioada asta; fie că v-ați bucurat de compania persoanei iubite, sau ați petrecut cu familia sau prietenii, sper că mai presus de formele aceastea pământene de iubire ați practicat ritualul sacru al iubirii de sine.
Pentru că această lună este unul din punctele mele sensibile am decis ca acest articol să fie sub forma unor povești pe care le-am suprins ca observator. Din punctul meu de vedere aceste povești ilustrează adevărata iubire sub diversele ei forme de prezentare.
Prima întâmplare poartă numele de BUNICUL. Într-o zi magică și toridă de vară din această pandemie, am surprins un moment inedit în timp ce o așteptam pe mama să iasă de la o farmacie. Protagonistul acestei povești de basm este un bătrânel la vreo 70 ani, cu părul nins de vremurile de mult apuse pe a cărui față se așezau conturând un zâmbet blajin, câteva riduri de tristețe. Avea în firava lui mână un superb trandafir roz. Pentru că sunt un mare fan al poveștilor romantice îmi conturam deja un mic scenariu: protagonista care va primi trandafirul eternei iubiri va fi o bătrânică blajină care, impresionată de gestul partenerului ei îl va îmbrațișa puternic și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Cred că nu sunt singura care s-a gândit la scenariul acesta. Pentru că viața bate filmul, protagonista adevărată avea în jur de 15-16 ani, o fetiță simplă, îmbrăcată specific pentru vârsta sa(un lucru atât de rar întâlnit în zilele noastre). Momentul întâlnirii dintre cei 2 a fost plin de emoție, nu cred că aș putea descrie în cuvinte… el ținea micuțul cadou la spate, în timp ce nepoata îi afișa un zâmbet ștrengăresc și drăgălaș, plin de gingășie. Când a văzut floarea, ambii au început să plutească pe un nor de fericire, iar la auzul cuvintelor “Ți-ai amintit? “, protagonistul nostru a schițat un zâmbet de învingător. Mi-a rămas întipărită această superbă scenă… care ilustrează un tip de iubire pe care noi îl neglijăm de multe ori…
Aș avea multe întâmplări de trecut în revistă, dar amintirea lor nu mai este la fel de vie ca atunci când le-am obsevat. Un moment trist, de care îmi amintesc și acum, a fost când mă plimbam în vară pe strada copilăriei mele și am observat un trandafir plasat într-un loc neobișnuit… superbul exemplar era așezat destul de vizibil pe un tomberon. Mi-a rămas imaginea întipărită pe retină și am reușit să o imortalizez în speranța că aceste imagini vor deveni rarități. Înțeleg că poate nu îți este foarte agareabilă persoana care îți oferă o anumită atenție, dar asta nu înseamnă că floarea respectivă a facut ceva rău… Pe de altă parte, putea fi aruncată chiar de cumpărătorul acesteia…. Oricare din cele menționare ar fi fost situația, încercați să discerneți între destinatar și atenția oferită.
Ne-am întristat destul, propun să trecem la amintiri mai plăcute. Vă propun scenariul următor(destul de clișeic de altfel): Este tipica zi însorită de primăvară, copacii încep să înfrunzească și înflorească, păsărelele ne încântă auzul cu trilurile lor desprinse din simfoniile lui Beethoven, poposiți ușor pe o bancă pentru a admira peisajul de basm. Dintr-o dată, în acest peisaj sublim, își face apariția un cuplu de bătrânei care discutau despre vremurile de mult apuse. El îi strângea ușor mâna de fiecare dată când treceau pe lângă un copac, ca să admire împreună frumusețea naturii. Pe mine m-a impresionat iubirea din privirea lor. În secolul vitezei, în care suntem obișnuiți să cerem și niciodată să oferim tot ce primim, ei doar trăiau. Pentru ei nu exista timp limitat, totul era nelimitat datrorită simplului fapt că se țineau de mână… ASTA ESTE DEFINIȚIA IUBIRII FĂRĂ MARGINI.
Câteva dovezi de iubire, de data aceasta IUBIRE DE SEMENI, în detimentul celei carnale, am întâlnit colindând străzile orașului meu de suflet. Locuind în minunatul Complex Studențesc, am fost călită ușor ușor să nu mă las impresionată de prea multe. O primă întâmplare care reliefează iubirea de semeni este reprezentată de toți artiștii care ne încântă auzul cu diversele piese interpretate cu ajutorul magicelor corzi vocale sau mâinilor înzestrate. Pe lângă acești protagoniști, oamenii decenți care vor să își câștige pâinea în mod decent, vânzând flori din grădina proprie. Am văzut de multe ori studenți cumpărând de la bătrânica noastră din complex(am aflat ulterior că în tinerețe a fost profesoară), aducându-i pe lângă pâinea de toate zilele și un zâmbet senin pe față.
Exemplele mele simple și cotidiene le puteți întâlni peste tot în drumul vostru spre locul de muncă, spre școală sau când efectuați binemeritata plimbare cu prietenii. Încercați să fiți obsevatori, viața e mult mai frumoasă și complexă decât o percepem noi. Lăsați alergarea cotidiană și bucurați-vă de micile plăceri nevinovate ale vieții; oferiți întotdeauna un zâmbet cald unui străin, o mână de ajutor unui nevoiaș și multă iubre celor dragi.
