Dorinţă…

Un simplu cuvânt, o mie de înţelesuri… Dacă întrebi un copil ce îşi doreşte cu adevărat, acesta îţi va spune că vrea o maşinuţă nouă, un ursuleţ de pluş sau dulciuri. Dacă întrebi un adolescent, răspunsul lui va fi mai mult în sfera hainelor de firmă şi a maşinilor de lux. Iar dacă întrebi un om matur, acesta îţi va spune că îşi doreşte mai mult timp… timp să râdă, să mănânce sau să îl petreacă cu familia, prietenii sau persoana iubită.

          Dorinţele se schimbă în funcţie de persoana pe care o întrebăm, dar în fond gravitează în jurul unor dezamăgiri, aspiraţii şi idealuri comune. Toţi ne dorim un anumit stil de viaţă, o anumită fericire aparentă, pe care, de multe ori, o agăţăm de un anumit obiect, sau o persoană; rezultatul nefast este acelaşi, tânjim din ce în ce mai mult după aceste „droguri” care ne aduc fericire, şi pierdem din vedere adevăratele minunăţii ale vieţii.

          Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie:

          Suntem la vârsta în care totul este posibil, avem o familie frumoasă, prieteni care ne sunt mereu alături, ne zbatem pentru cariera mult dorită; totul merge pe o pantă ascendentă atât pe plan personal cât şi profesional.

  La ce vă gândiţi în miez de noapte având toate astea ? Vă spun eu: la ce aţi mai putea avea pe lângă cele menţionate mai sus… De ce ? Pentru că suntem orbiţi de ce am mai putea avea, şi ignorăm tot ce avem deja.

Să continuăm totuşi exerciţiul:

Toate beneficiile de care dispunem dispar într-o clipă… părinţii îmbătrânesc, prietenii se îndepărtează, fiecare merge pe drumul lui, iar cariera este mai greu de sudat decât ne aşteptam.

Ce mai avem atunci ? Dorinţele la care aspiram înainte să pierdem şi ce aveam, ni se par efemere; adevăratele strigăte de ajutor se îndreaptă spre ce aveam înainte şi nu am apreciat la momentul respectiv. UN SINGUR ASPECT NU SE VA SCHIMBA NICIODATĂ, ŞI ANUME, DORINŢA DE A MERGE MAI DEPARTE.

Am vrut să vă demonstrez că fiecare dintre noi avem mai mult decât ieri şi mai puţin decât mâine în momentul actual. Trebuie doar să învăţăm să apreciem ce avem până nu e prea târziu.

Vă dau un exemplu personal în care sunt sigură că mulţi dintre voi se vor regăsi:

Înainte de pandemie locuiam în cămin, împărţeam bune şi rele cu alte 3 suflete într-o cameră proiectată special pentru a ne apropia şi mai mult. Rutina zilnică era alcătuită din lungile maratoane între sediile spitalelor, agonizantele dezbrăcări şi îmbrăcări în minusculele vestiare şi lungile ore petrecute la cursuri şi stagii.

Acum, după aproape 7 luni, îmi lipsesc până şi certurile cu colegii, „fantomele” din cămin care nu ne lăsau să dormim, îmi e dor să fug şi să nu prind tramvaiul… sau să îl iau pe cel nepotrivit… să fiu certată că mănânc în tramvai, să mă plâng că nu mai rezist să învăţ. Îmi e dor de holul întunecat şi rece din dimineţile când veneam din club… ÎMI E DOR DE VIAŢA OFFLINE!

Sfatul meu pentru toţi, inclusiv pentru mine, este să profitaţi întotdeauna de fiecare moment din viaţa voastră şi să îl trăiţi la maxim; fiecare experienţă, mai bună sau mai rea, vă aduce mai aproape de scopul pentru care vă luptaţi zi de zi.

Totuşi această pandemie a avut şi o parte bună, cel puţin pentru mine; am ieşit din zona mea de confort, am creeat pagina de instagram CONFESIUNILE UNUI MEDICINIST, am prins curaj încet încet, am mai crescut şi am trecut la următoarea etapă, acest blog; am început să mă analizez şi să îmi pot explora „latura întunecată”, mi-am făcut prieteni noi, am consolidat sau răcit legăturile cu anumite persoane, m-am maturizat din ce în ce mai mult şi mi-am dat seama că fiecare moment e unic şi merită apreciat şi trăit la intensitate maximă.

Ca un fel de concluzie am o mică provocare pentru fiecare dintre voi. Când vă aflaţi în impas şi simţiţi că nimic nu mai e posibil închideţi ochii şi visaţi, doar visând putem trece peste orice, pentru că în vis totul este posibil, orice problemă devine nesemnificativă şi orice grijă dispare, iar orice bucurie este amplificată de 100 ori.

O să vă las câteva citate care pe mine mă motivează să mă ridic din pat şi să zâmbesc indiferent de greutăţile pe care le-am înfruntat sau le am de înfruntat în ziua respectivă.

„ÎNTR-O ZI SAU PRIMA ZI, DOAR TU POŢI ALEGE”

„SĂ NU TRECĂ NICIO ZI ÎN CARE SĂ NU ZÂMBEŞTI, NICIODATĂ NU ŞTII CINE SE POATE ÎNDRĂGOSTI DE ZÂMBETUL TĂU”

„NU VREAU SĂ IMPRESIONEZ, VREAU SĂ INSPIR”